| Textes courts |
Texte 1 :
L' aghju scontru una sera in la carcere d'una casa abbandunata. Si piattava. Mi sò avvicinatu. Eru sicuru ch'ellu mi vulia parlà. M'hà dettu :
« Sò un disgraziatu. Una strega gattiva m'hà fattu strambu, chjucu, gobbu ma senza pudè culpisce a me anima. Sò più goffu ch'è u me cuginu Quasimodo. Ma possu anch'eiu cum'è un cristianu, tene caru u me paese, a ghjente è aghju a cucienza di ciò ch'ùn si face micca. Ma tutti quelli chì mi scontranu in paese mi piglianu pà un mostru. Ancu tù Memè cù u to amicu Claude u litiese avete scrittu par mè, in francese, gativezze nant'à u vostru libru ».
Texte 2 :
A l'ingiru di u paese, cunnoscu tutte e scatapechje in li pruni, i troncacolli pieni di petre, i varcatoghji sguillenti, e verghe di legnu pà franca i fiumicelli. Zitellu aghju corsu in tutti sti lochi. Oghji, invichjatu, vacu pianu pianu cù a me trappetta è a barretta in capu. In li me scarpi novi i me pedi sò troppu stanchi d'avè girandulatu par stu mondu. À quelli chì pensanu ch'è socu un vechju cuccu chi canta è parla in lingua corsa senza cunnosce una parola francese, je leur dis : « je sais aussi chanter la Marseillaise ».
Texte 3 :
Aghju nove anni è mi chjamu Maria. Vacu à a scola di u paese. Ùn aghju micca vulsuta posà accant'à i masci. So gattivi e pensanu sempre ch'è e femine so goffe è anu pocu ciarbellu. Sò elli, i sumeri !
Mamma m'hà dettu ch'è sò a più bella, a più forte, a più sgualtra, a più astuta, Più tardi saraghju una signora ricca, rispitata, è maritata cù un Prifettu. U calculu, a littura, è lizione, u dissegnu, a storia è a geografia sò troppu facile par mè. Ne sò sicura, aghju ricivutu tutta l'intelligenzia di u me babbu chì hè impiegatu in Préfettura. Ma fighjate i me scarpi, i me vistiti, ch'è possu cambia ogni ghjornu. E me cumpagne di scola mi guardanu si, ma cù ghjilusia. Aghju ragiò di esse altiera parchi socu a più bella, a più astuta, a più sgualtra, a più intelligente. A sapete avà.
Texte 4 :
U chjamavamu Sciscione. Chjocchipilatu, seccu cum'è unu steccu di scopa, ùn purtava mai u cappellu neru ch'ellu avia compru deci anni prima, marchjava pianu pianu in li chjassi pitricosi di u paese per ùn frustà i so vechji scarpi. Par ellu un soldu era un soldu à piattà sott'à a strapunta. A dumenica à l'accolta dopu a messa prigava cù u mustacciu in le mani aghjunte è cusì ùn dava nulla. Quand' ellu ci vulia à pagà, sempre pagà, li ghjunghjia l'affannu. Sorte a manu da a stacca era par ellu un veru crepacore.
R